Fain titlu nu?  Cred că are luciul ăla necesar să transimtă un mesaj fără să fii nevoit să citeşti textul ca să înţelegi despre ce e vorba.

Deeci… ţi-a zis mă-ta că eşti creativă când ţi-a citit compunerile despre cum pleacă păsările călătoare toamna. Se şi observă că ai ceva veleităţi naturale de comunicare, că roiesc băieţii prin jurul tau căci uneori, aşa, la sentiment mai sugi o pulă, şi fetele că habar n-au de ce roiesc băieţii in jurul tău şi sunt curioase şi de admiră, deci roiesc şi ele.  Aşa că ţi s-a părut o alegere naturală să dai la SNSPA. Perfect! No, acuma, că tot ne-am înţeles, vezi tu furculiţa aia de pe masă? Ia îndoaie trei dinţi şi bagă-l pe al patrulea în priză. Acum ce? Păi dacă poţi să citeşti asta inseamnă că ai băgat în gaura greşită, mai încearcă!

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Mamă ce titlu fin. O mică problemă cu el. Te induce în eroare. Sună util. Păi băi, guşteriolor, există trei modalităţi de a ajunge în politică:
1. Ai rude în politică
2. Ai banu’ ghebos şi arunci cu el spre un partid până gârâie
3. Dospeşti mădularul în gingie la nişte mamuţi din politică până apucă proştii să promită chestii în mijlocul ejaculării. “Te fac ministrăăăăghhhhhh!”

Şi şcoala asta nu te ajută cu nimic dacă nu ai una din situaţiile de mai sus. Maxim ajungi să împarţi pliante în campanie. Şi dacă dispui de o situaţie, e inutil rău să o mai faci. E ca şi cum te-ai căca după ce te-ai şters la cur.

Dar nu la statutul de politican visează fetiţele blonde şi cu gura mare de acolo. Jumătate dinte ele se văd publicitare. De parcă există aşa de mare căutare de oameni în publicitate. Băi, gagicile, voi chiar aveţi impresia că o să staţi aşa, la o masă rotundă cu Naumovici şi o să vă întrebe ăla “hmm, ce pula-n cur mai face tanti maria cu perlanul acuma?” la care tu să zici “şi-l toarnă-n ochi!” şi el să ţopăie ca o maimuţă şi să zică “GE-NI-AL!”?. Hai băi, lasă-mă. Ieşiţi pe bandă rulantă mii pe an, umezindu-vă la ideea că cineva o să vă asculte “creativităţile”, ca să vă bateţi pe 5 locuri de muncă pe an unde o să aveţi onoarea de a alege cu ce font scrie “HEMOROIZI ŞI FISURI ANALE” pe afişu’ de la clinica proctologică din Bragadiru. Sictir.

Cealaltă jumătate visează să devină piariste. Fabuloasă muncă. Să zâmbeşti fals toată ziua şi să minţi tot ce prinzi, să fii de gaşcă cu toată lumea şi să ai grijă să se simtă toţi bine şi informaţi în numele unor produse sau persoane de care nu-ţi pasă cu adevărat. Şi lumea te urăşte. Lumea gen io. Că dau nas în nas cu piarişti toată ziua. Şi ştiu că-s nişte bastarzi mincinoşi şi falşi şi de-a dracu’ mă comport ca un căcat cu ei că ştiu că n-au ce să-mi facă şi înghit cuminţi toate mârlăniile în numele slujbei de căcat. Ştiţi cum se cheamă asta? Prostituţie intelectuală. Mai simplu te apleci frumos şi crăcănezi sfincterul decât să-ţi fuţi capul. Şi curvele sunt plăcute de oameni. Le zici mulţumesc după. Piaristele sunt futute-n gură cu ciudă şi scârbă.
Şi nu înţeleg care-i marele şpil cu comunicarea. Eu ce fac acuma? SFINTE CĂCAT, COMUNIC! ŞI N-AM FĂCUT MASTER ÎN “COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE” ! Ca să vezi! Se poate! E magie! Chiar îţi trebuie facultate + master ca să înveţi să zâmbeşti frumos şi să minţi printre dinţi ? A ajuns lumea în aşa hal de jos încât se cer doctori în ipocrizie?

Ete ce domenii poţi învăţa acolo!

Comunicare şi relaţii publice
Publicitate şi reclamă
Comunicare politică. Marketing politic şi electoral
Managementul proiectelor
Comunicare managerială şi resurse umane
Management şi comunicare în afaceri
Management educaţional şi comunicare instituţională
Comunicare audio-video

Observaţi că au ceva în comun! Nu produc nimic! Nu împing lumea spre nimic superior! Îs doar paraziţi, viermi ai societăţii care învaţă să mute capitalul dint-o parte în alta fără să schimbe realmente nimic din jurul lor. Genul de piedică pe care societatea de consum o pune omului de rând pentru a control…. Scuze. M-a luat valul anarhist. V-ati prins voi.

Partea bună, însă e că ACESTE SLUJBE NU SE CAUTĂ! 90% din lăbarii şi lăbăriţele care termină acest furuncul nestors de pe curul învăţământului mondial ajung secretare penale cu 12 milioane pe lună!

Ceea ce e fain. În 3-4 ani, când o să fiu ceva mai leneş, îmi angajez şi eu o dublă masterandă în comunicare managerială şi resurse umane/ management educaţional şi comunicare instituţională. Ca să îmi aducă aminte când nu mai am hârtie igienică să cumpăr, să mintă oamenii cu care trebuie să mă întâlnesc când sufăr de mahmureală profundă şi nu am chef de ieşit din casă, să ţină minte numele muierilor pe care le futez, că am o problemă cu numele şi, uneori, să îmi stoarcă câte un coş la care nu ajung. 

Şi înainte de a vă pune să îmi scrieţi o contraarugmentare de-aia pe etape, cum aţi învăţat la fabrica voastră de paraziţi cu limbă de lemn cu două straturi, nu, nu-s frustrat că n-am luat acolo. Nici n-am dat. M-a durut în pulă din prima secundă când am auzit că există o facultate de scatofilie. Mi s-a părut doar amuzant.

Din seria „dacă doriţi să revedeţi”, Tanti Luminiţa loveşte din nou.

După scandalul cu şambalaua, a şters toate dovezile penibilităţii de pe net. În afară de ălea de pe compul meu. Aşa că, complet brusc şi aleator, Şambalaua renaşte din cenuşă. De asshole ce sunt. Atît.

shambala
Vezi mai multe video din Incredibil »

Am observat o chestie prin Iaşi. Pe lîngă faptul că taximetriştii de aici, spre diferenţă de cei din capitală, nu se strâmbă la tine cînd le ceri restul, ba mai mult, ţi-l şi dau fără să-l ceri, încă ceva. Bine, am observat şi că ei au albastru la apa caldă şi roşu la cea rece, ceea ce e normal. Că flacăra de la aragaz e albastră şi cînd e frig te înroşeşti în obraji.

Dar pe lîngă asta, am observat un procent mult prea ridicat de cururi faine. Na, am văzut când am venit în Bucureşti că procentul de cururi faine a scăzut de la 50% la cam 15%, dar am zis că mi se pare. Ei bine, în Iaşi procentul se apropie de 80%. M-am convins. E moldova de vină. Moldovencele au cururi ţapene. Nu zic de feţe, ţâţe, sau altceva. Dar la buci şi craci îs campioane. Mi-am dat seama greu la început. Galaţiul copilăriei e cam pe muchie, şi influenţa fesieră a moldovei e diluată. Mi se părea mie în Bucureşti că bă, ce pizda mă-sii, ceva e suspect, da’ na, gagică-mea de atunci avea un cur de puteai să spargi nuci pe el. Puteai să ascuţi o sapă cu el, aşa de tare era. Era jumate ieşeancă, fac eu acu conexiunea. Da’ unde eram. A, da! Băi, am fost în clubu’ de fiţe din oraş, Office.. nişte cururi, să-ţi tragi palme! Să le tragi palme! Cururi de-ălea de ricoşează pula pe ele, de ţi-o îndoaie ca pe un tirbuşon, nu fleoşcăite, ca la Bucale. Are şi Iaşiul ceva cu care să se mândrească. Lăsaţi-l pe Creangă şi Fane Babanul. Ridicaţi un monument Curului.

Urăsc filmele inspirate din fapte reale. Urăsc orice ficţiune inspirată din fapte reale. E un căcat. În primul rând, orice e inspirat din fapte reale. Şi Star Wars. Există stele şi războaie! Fapte reale. Dar nu e asta. Nu văd utilitatea. Dacă vreau realism de doi bani mă uit la  „Noră pentru Mama”. Nu dom’le, eu nu vreau chestii născute din mediul înconjurător. Vreau să văd chestii inspirate din mintea bolnavă a unui dement. Vreau să văd rahaturi aşa de fanteziste încât să mă cac pe mine de uimire. Să mi se scurgă o bală şi să zic: „la asemenea rahat dement nici nu speram că aş fi putut să mă gândesc cu creierul meu mic şi neted. Acesta este un rahat foarte dement. Are un grad de demenţă nesperat de ridicat acest rahat. Nu seamnănă cu nimic din viaţa reală. E o gură de aer proaspăt rahatu’ ăsta dement!”. Vreau să văd un trailer la care să scrie „bazat pe imaginaţia unui nebun”. M-ar convinge să văd filmul.

Şi pe final vă las cu ultimul trend la minimanelişti. Nu, individul nu şi-a dat seama brusc că şi-a pus tricoul lu frate-su mai mic şi nu poate să-l scoată că e mult prea strâmt. Nici nu s-a prins că e un terminat şi vrea să-şi smulgă capul de ruşine. Nu e nici o criză de la o boală exotică. E Tecktonik coae! Un dans de tot rahatul. Din Franţa vine, evident, ca tot ce e naşpa pe lume.

Nici nu îmi poluez site-ul cu embed la aşa ceva. Doar link, să nu moară de ruşine.

S-a apucat unu’ să facă teniile mai frumoase. Așa că uite, toate cele 3 episoade în variantă estetică.(click să le vedeți mari)

Se aude că și hollywood-ul ar fi interesat de tenii. Frații Coen vor regiza scenariul scris de mine. Una din tenii, nu e clar care, va fi jucată de rob schneider, pentru că el chiar este o tenie.

Am idul de messenger pus pe blog. Ce inseamna asta? Cam 3-4 oameni pe zi care-mi dau add. Numai ei stiu de ce. Ce spera, ce incearca ei sa realizeze prin conversatul cu mine pe net? Care este deficitul social pe care cred ei ca ar putea sa-l rezolve umplandu-mi mie fereastra de yahoo cu smileyuri si litere colorate?

Esti singura si plictisita. Ai citit pe aici si te-ai amuzat. Si te gandesti tu asa, ca poate sunt la fel si in viata reala. Poate ne intalnim intr-un bar aerisit, zambesc sarmant si sunt spontan si atent, fac glume fine si tu te simti extrem de distrata de felul meu de a fi, vulgar dar tandru in acelasi timp. Iti spun tot ce vrei sa auzi si simti brusc cum golul ala din sufletul tau, care te apasa de ani de zile pentru moment nu se mai simte. Si poate de la ras si uitat unul in ochii altuia ajungem la un orgasm multiplu din partea ta, si dormim unul in bratele celuilalt. Si pentru prima oara, de la tipul ala cu care ai ars-o cativa ani si te-a dezamagit si te-a facut sa crezi ca n-o sa mai poti iubi niciodata, o sa simti caldura aia sufleteasca iar. Aia de te face sa uiti de toate ranile din trecut. Si o sa ma prezinti si parintilor tai, care o sa ma placa, ca zambesc frumos si respectuos, si fac multe glume bune, si la intalnirile de familie o sa ma integrez perfect. Toti verii si unchii o sa asculte ce tip glumet si sufletul petrecerii sunt eu, si o sa iti creasca inima cat o mamaliga ca o sa admire ce exemplar capabil ai adus in sanul familiei. Si o sa facem 2,5 copii frumosi, care o sa semene cu tine la ten, cu mine la buze si cu tine la privire. Pentru ca nu e bine sa semene cu mine la privire, ca o am de psihopat. Si o sa povestim nepotilor cum m-ai agatat tu de pe un blog, si cum e bine ca ei n-au mostenit privirea mea de psihopat.

Coaie, ai ras pe burta cand ai citit, si ti-ai dat seama ca is de caterinca. Ar fi fain sa ma chemi o data la o bere, cand iesi cu prietenii, sa va distrez pe toti. Poate stiu sa si jonglez, si na, cine stie poate dupa ce ne imbatam crunt incepem sa ne destainuim unul la altu si ajungem prieteni la catarama. Ca na, tu stii sa te distrezi, da nu prea ai prieteni hazlii. E exact ce-ti trebuie, unu cu care sa te caci pe tine de ras prin baruri, si par genul cu care te caci pe tine de ras. Si par si genul care bea de sparge. Si sa ajungem sa ne pisam pe caini, sa ne fumam si sa futem o posta. Poate ne-om maturiza si ajungem sa ne ducem copii la scoala unu la altu. Si punem burta si chelie si o sa fie fain cand ne mai gasim la o tabla, tu sa bei bere si sa razi ca prostu, si io sa povestesc ce idiotenii mi-au mai trecut prin cap. Si la batranete, complet lipsiti de inhibitii, ne-om face si o laba unu la altu, sa vedem cum e.

Pseudointelectuala fiind, trebuie sa gasesti o explicatie pentru care eu nu gandesc ca tine. Tu gandesti perfect, normal, logic si inteligent. Eu nu, din ce scriu. Nu are cum. Trebuie sa existe o explicatie pentru asa ceva, si ca fina psiholoaga empirica, imi dai add, sa forezi in mintea mea, sa vezi ce ticaie. Ca na, trebuie sa existe o explicatie. Nu are cum cineva doar sa gandeasca diferit de tine, e absurd! Toti prietenii tai gandesc ca tine. Si trebuie sa vezi de ce sunt asa. Poate m-a atins la rusine un vecin cand eram mic. Sunt ala care lua bataie la scoala de la toti, si acuma ma ascund dupa tastatura sa ma dau smecher, ca-s frustrat ca imi furau copii pachetul. Sigur sufar dupa o tipa care a murit, ba nu, mi-a frant inima cand m-a parasit pentru altul. Am prins-o cum si-o tragea cu frate-miu si au ras amandoi de mine, si de atunci urasc femeile. Sau nu, frate-miu a murit intr-un accident de masina, provocat de o femeie. Trebuie sa existe ceva. N-am cum sa fiu defect degeaba. Trebuie sa gasesti motivul, ca sa poata sa-ti fie mila de mine. Sa te convingi ca-s frustrat, trist, inadaptat, labar si un om de nimic, care urla din spatele tastaturii un strigat de ajutor. Sa poti sa ma compatimesti cu superioritate si sa te simti bine cu tine, ca nu esti asa ca mine. Esti o persoana valoroasa si inteligenta, si cum trebuie sa fie toti. E mai bine sa fii tu, decat eu. Sigur trebuie sa te convingi ca eu nu duc o viata vesela, sanatoasa si multumita. Ca, la cum gandesc, ar fi incorect fata de tine ca eu sa fiu asa.

Esti trist, si plictisit. Nu poti relationa cu oamenii reali. Simti ca poate sunt ca tine si am putea sa devenim e-prieteni. Sa vorbim despre ce gandim, sa ne trimitem muzica unul la altul ca probabil nici mie nu-mi place sa ies din casa. Sa ai cu cine sa stai vineri seara, sa dezbati un film, sau un serial. Sa mai trimiti niste poze gasite pe hi5 si sa zici ca e fosta/fostul. Sa povestesti fanteziile sexuale ca si cum chiar s-ar fi intamplat, si sa te simti bine ca iti validez personajul, te cred cel ce ai vrea tu sa fii. Si daca eu te cred, poate incepi si tu sa te crezi, si uite asa te ajut eu sa-ti construiesti increderea in sine. Sunt gras si singur, la fel ca tine. Poate putem fi grasi si singuri impreuna!

Si acum vine partea la care tu apesi pe comment, bagi literele alea anti spam din capcha, si iti dai parerea despre textul asta. Parerea aia pe care evident eu o astept cu refreshul la gura, pentru ca tin la tine, cititorule. Vreau sa stiu ce parere ai despre ce gandesc eu. Daca tie nu iti place, eu ma simt prost cu mine. Daca iti place, imediat ma umflu in pene si fac un dans al bucuriei. Parerea ta conteaza. O citesc. Daca imi zici ca-s idiot am sa ma umplu de rusine. Si, in plus, daca comentezi, intr-un fel suntem egali. Nu mai e un monolog, e un dialog, la care tu esti la fel de important ca si mine.

Si da, stiu ca acest post nu a fost plin de umor. Imi pare rau. Nu te supara pe mine, data viitoare promit sa te satisfac.