Vreau să mă înscriu la alcoolicii sinonimi.
Să zică primul:
-Bună! Sunt Costel şi m-am lăsat de băutură de 4 luni!
La care eu să zic:
-Salut! Mă cheamă Radu şi m-am lepădat de troscău de 16 săptamâni!
Sau dacă-s în mod special de pulit să zic:
-Plăcută! Exist Radu şi m-am dezis de hidratare de 2688 de ore!
Doar dacă am calculator. Dacă nu am calculator, zic un număr la plezneală. Merge dacă nu are vreunu’ dintre ei calculator. Dacă nu, am căcat băţu’. Ar fi fost mai hazliu dacă existau sinonime şi pentru semnele de punctuaţie.

Căutam “futemaş” pe net, ca fapt divers, şi prima chestie care mi-a apărut a fost contu’ lu’ una de pe un site de matrimoniale. La constituţie scria “aşa şi aşa”. Haideţi să vă explic eu ce înseamnă aşa şi aşa. E grasă. Nu e grasă gen “Sfântă clismă la borcan de plastic, ete cum se delureşte!” E doar grasă. “Aşa şi aşa”, în orice circumstanţă înseamnă aproape de extrema negativă, dar nu destul încât să fie extrema negativă.
“Cât ai pula?”
“Aşa şi aşa”
Ceva peste 12 cm, dar nu cu mult.

“Ai salariu bun?”
“Aşa şi aşa”
Nu mor de foame. Ies la bere cu buget alocat. Sâmbăta e ziua în care mâncăm carne.

“Eşti mulţumit de viaţă?”
“Aşa şi aşa”
Nu am încercat să mă sinucid, dar mă gândesc constant la asta. Închid ochii şi simt dulcea tăcere a morţii prin vene.

Uite cam cum vine cu “aşa şi aşa” ăsta. Primul aşa reprezintă media absolută a universului. Al doilea aşa este minimul. Cea mai mică valoare posibilă. Ei, când zice “aşa şi aşa”, omul nostru e undeva între. Pe la “şi”.

Am avut o prietenă care mereu când trecea pe lângă o maşină de-aia de făcut popcorn zicea “eeewwww, miros a picioare”.  Eu mereu când mă descălţam după o zi lungă ziceam “mmmm, miros a popcorn”. Până la urmă mi-am dat seama. Problema nu era de picioare sau popcorn. Pur şi simplu eu eram optimist şi ea pesimistă.

Vi s-a întâmplat vreodată să daţi la o orgie de un tip care se rade pe cur şi din cauză că nu şi-a văzut curul când s-a ras şi i-a fost jenă să pună pe cineva, s-a ras pe ghicite şi are brazde nesigure pe cur de zici că a fost treierat de un beţivan? Şi fără să vrei îţi alunecă privirea spre smoacele lui patinate ondulat cu lama, şi el te vede că te uiţi şi crede că eşti vag gay şi trebuie să îi explici că nu aşa stă cazul şi să găseşti o explicaţie validă pentru care te uiţi la curul lui fără să-i zici adevărul să se simtă prost şi fără să te faci tu de ruşine? Şi să faci toate ăstea în timp ce te fuţi? Că doar eşti la o orgie. Toţi comicii se chinuie să găsească o latură hazlie la o situaţie comună cu care toată lumea se identifică. Io vreau să fac invers.

Apreciez capacitatea femeilor de a pune pauză la o ceartă. E chiar ceva tipic feminin. Spre exemplu, calci în căcat, ajungi acasă şi faci covorul de căcat. “Porcule, nesimţitule, idiotule, ai călcat în căcat, nu-mi vine să cred vino şi şterge”. Ştergi, ea e tot băşicată, că de, eşti idiot, probabil încă pute a hândel pe covor şi ai şters naşpa că nu erai atent. Şi o iei cu vrăjeală, mozol, japcă, i-o tragi pe perete, cu hainele doar jumătate date jos, cu muşcături şi urme de unghii pe spate. E veselă. Te sărută pasional la sfârşit şi îţi spune că ii place cum poţi să fii tandru şi animal în acelaşi timp. Şi te duci să te speli la pulă, şi ea vine la tine şi îţi zice: “Şi pe deasupra, sunt sigură că l-ai simţit când l-ai călcat. Pur şi simplu nu ţi-a păsat. Te-ai gândit că vii acasă şi fac eu curat după tine, că-s proasta ta! Nu pot să cred cât de puţin poţi să mă respecţi!”. Fute-m-aş! Noi, masculoşii, când am terminat o ceartă, am terminat-o. Nu există piua la ceartă. Cum dracu’ au ele piua? Nu e corect!

Ştiu că n-o fost prea hazliu ăsta de început de săptămână, dar sper să nu fie “aşa şi aşa”.

Visez la ziua în care o să mă piş pe ruinele în flăcări ale băncilor de cartier şi farmaciilor francizate mai des decât căcaţii de câine de pe trotuar.

Când m-am mutat acu’ câţiva ani, era fain pe aici. Magazine mici de cartier, cu de toate, librării, o florărie comunistă şi multe non-stopuri cu tot ce-ţi trebuie în creierii nopţii (prezervative, ţigări, alcool, ciocolată, chipsuri, pâine şi pateu). Ei, rând pe rând s-au desfiinţat şi au răsărit în locul lor bănci mici de cartier, cu 3 funcţionari pârliţi care te îneacă în birocraţie când vrei să-ţi plăteşti un căcat de factură la gaz de tre să completezi un pişat de formular în dublu exemplar de n-am mai scris aşa de mult de la lucrarea de intrare la facultate… oah, iar am deviat. Anja. Şi farmacii. Mii de farmacii. Biliarde de farmacii. Catralioane de farmacii. O să fac supradoză de farmacii.

Înţeleg. Săracului i-e foame şi n-are bani, aşa că face o rată să-şi ia un dicarbocalm, să nu-l usture stomacu’.

Dar hai să vă zic de ce mi se zbate un ochi şi scrâşnesc din dinţi de 3 zile. Era bă, săracu’, ultimu nonstop din apropiere. Unde noapte era ba cel mai politicos grăsun pe care l-am văzut vreo dată, de-l trezeai la 4 dimineaţa să cumperi ceva şi spunea “da vă rog frumos, mă scuzaţi că am aţipit!”, şi pe a doua tură de noapte un puşti ambiguu sexual, complet lipsit de expresivitate facială care nu răspundea niciodată la glumele mele de căcat la beţie. Bă, iubeam magazinaşu ăla ca pe un membru al familiei. Nocturn fiind, de acolo îmi luam berea la 3 noaptea. Am fost împreună la bine şi la rău. Eram ca fraţii de cruce.

Şi l-au închis, futu-i în gură, acu câteva săptămâni. Am zis că o fi renovare, inventar, ce dracu’ mai fac ei la început de an. Ei bine, nu. A răsărit în loc o futută de farmacie. Mai e o farmacie la 50 de m spre stânga, şi una peste drum. DAR, APARENT, MAI ERA NEVOIE DE O FARMACIE. Acum cel mai apropiat non-stop de mine, e la 10 minute de mers. La 5 minute de mers am 5, pardon, 6 farmacii acum, BCR, Raiffeisen, BRD şi Banca Transilvania.

Ştiu că muiştii iau pastila cu zece mii şi o vând cu o sută dar, chiar aşa ? Chiar e nevoie de atât de multe? Futu-i în sfincter! La fel şi cu băncile. Chiar vrea românu’ credit de la parter? Atât de leneş e?

Tot zicea cineva să îmi dau cu părerea de criză. Îmi place criza! Vă urez o criză lungă şi profundă. Să văd bancherii şi farmacistele cum putrezesc pe scaune, că nu intră nimeni. Să nu mai fie rentabil să fie atâtea francize de rahat şi să fie nevoiţi să le părăsească. Să le dau eu foc şi să mă piş pe ruinele lor, cu berea cumpărată de la o distanţă dublă în mână.

(gata cu ciuda. Bag ceva absurd mai incolo. Beau apă. Pula mea)

Am avut o mică obsesie cu puleții ăia tecktonici și dansul lor care seamănă cu dirijatul de avioane. Și după ce am studiat penibiliciunea, mi-am dat seama că nu dansul e problema. MUZICA E.

Așa că amicul Dan s-a gândit să-mi facă o sumpriză plăcută și să monteze niște tecktonik cu ce-mi place mie la ureche. Dacă nu râdeți înseamnă că sunteți morți pe dinăuntru.

Întâi vreau să le mulţumesc idioţilor care m-au umplut de comentarii şi mi-au întrecut toate aşteptările, repezindu-se ca găina la muci să comenteze ofensaţi. Exact cum era planul. Când am postat, vorbeam cu un amic pe net, şi i-am zis: „băi, să vezi cum se atacă prostovanii vehemenţi. Până diseară o sa am 100 de comenturi din care 60 că sunt un frustrat care n-a luat la SNSPA şi care plânge după gagicile de acolo”. Mi-aţi depăşit de 5 ori aşteptările. Râd şi mă frec cu mâna pe burtă. Înainte de a scrie textul aveam 4 facultăţi finaliste de care să-mi bat pla: Psihologie, SNSPA, ASE şi jurnalism. Am zis că cei mai mulţi oligofreni plini de ei care sar de cur în sus ar fi la SNSPA. Bine, şi ASE era bun, dar nu prea ştiu ce să zic de el.

Mi-a ieşit, mă distrez. şi s-au atacat mulţi idioţi. Cum ar fi acest mirific găozar. Ete ce meclă are pe dânsul, parca tocmai a felat un cal şi e bucuros că a încăput tot mădularul pe trahee. Avem tot. Rânjetul scatofag, privirea de violator de viezuri şi poziţia berbantă de tânără spermanţă, gigălău de babe. Trandafirul ăla e pentru mine? M-am udat până la genunchi.

Experiment bun. Acum alergaţi în continuare prin labirint, şobolanilor, poate găsiţi brânză.