The very best of monden 2008! Ehe, aici distractie, nu la shaormaria la care lucrez io ca taietor de varza.
Ce veselie la astia la munca
***
Cum să te bucuri de Crăciun
Toată lumea scrie despre cum e de căcat Crăciunu. Că trebuie să vizitezi rude plictisitoare, să cheltuiești bani, aglomerație, colinde agasante și mulți, mulți cretini enervanți care îți taie tot cheful.
Îmi pare rău, dar nu mai ești rebel dacă urăști Crăciunul. Poate ținea în 2006, 2007, dar anul ăsta deja e trendy. Ca să fii unic și original trebuie să îți placă Crăciunul.
Păi cum ? Cum poți să te distrezi cu toți idioții sticători de chef din jur? SIMPLU! Devii tu idiotul care strică cheful altora. Și te simți bine că le futezi sărbătorile. Vă învăț io cum.
– În primul rând trebuie să fii vag torpilat tot timpul, și cu burdihanul plin de cârnați. Vorbești tare și mult, de aproape, să simtă toți damful de usturoi fermentat în bere ce supurează din străfundul ființei tale. Comentează unu’, îi zici tare : „E crăciun bă, ce pula mea, ai vrea să miros a roze?”. Telefoanele de „Crăciun fericit” le dai după ce te-ai torpilat bine, și după 3 noaptea. Dacă nu mai ții minte ce sărbătoare e clar, ai dubii că e Paștele sau 23 August, înseamnă că ai ajuns în starea ideală pentru a da telefoane.
– Faci vizite neanunțate la rude și prieteni. Noaptea. Preferabil cu alte rude sau prieteni după tine dar care să nu se cunoască cu victimele. Zâmbești din toate măselele direct din ușă și bagi un „Sumprizăăă, e crăciun bă, m-am gândit să văd ce mai faci! Cu ce mă servești?” Și te trântești cu toată trupa, fără să te descalți pe canapeaua lui din sufragerie. Dacă în continuare ești torpilat, cum recomand eu, bagi și un colind să scoli vecinii. „Capra, în cinstea lu’ mă-ta! Hai, decartează niște vin până terminăm de cântat!”
– Cadouri de tot rahatul. Le prezinți ca ceva special și personalizat. Recomand cd-uri cu mp3uri arse de tine acasă și scrise cu markeru „Muzică cadou pentru Xsulescu de crăciun 2008, la multi ani coaie!”. Poți să-l dai și blank. Oricum nu îl deschide nimeni. Da’ dacă nu e blank, insiști să îl pună în momentul ăla, și să dea tare. Îl inviți la dans. Încălțat, la el în sufragerie. Sau o casetă cu muzică proastă, că pe lângă faptul că e proastă, nu mai are nimeni casetofon. Merge și o fotografie cu tine, înrămată, daca vrei chiar să îi enervezi. În grabă poți să iei un bibelou cu un câine sau o icoană chinezească cu leduri. Ăstea din urma nu-s așa de satisfăcătoare pe moment, dar poți să îi stresezi în restul anului: „Coaie, da’ ce ai făcut cu icoana aia de la mine de ți-am dat-o de Crăciun?”. Toți o să zică „Am dus-o la țară”, nu „Am aruncat-o, era de căcat”.
– Dacă nu ai ce face, te sui în mașină, te bagi în cea mai aglomerată parte a orașului și încurci traficul. Daca n-ai mașinșă, te duci la un hipermarket și plimbi căruciorul să încurci grăbiții. Te claxonează unu sau te înjură, îi bagi un „Băă, tu strici spiritul sărbătorilor, în pula mea”
– Toate de mai sus sunt mai de efect dacă porți o scufie de Moș Crăciun când le faci.
Nu lăsa muiștii să îți strice sărbătorile! Fii tu muistul care strică sărbătorile altora! Hai că v-am pupat. Să vă aducă Moșu ce nu încape la mine sub brad.
***
Îmi pare rău
Ştiu că am mai zis-o. Ştiu că am promis că nu mai fac şi că ţi-ai pierdut toată încrederea în mine, dar chiar nu mai fac. Chiar îm pare rău. O sa-mi spui că ai auzit textul ăsta de o mie de ori. Sunt şi eu om. Mai am scăpări. Nu am vrut să vin aseara acasă beat ca un porc şi n-am vrut să te fac să suferi. Ştiu. Am fost un cretin. Dar chiar crezi că nu te îmi pasă? Când suferi tu, sufăr şi eu. Ştii asta! Azi m-am simţit ca ultimul om din cauză că tu sufereai. Am fost palid ca un mort. Chiar crezi că nu îmi pasă? Îmi pasă foarte mult! Ştiu că nu se vede din acţiunile mele, dar chiar îmi pasă! Uite, na, că o zic. NU POT TRĂI FĂRĂ TINE! E bine? MA COMPLETEZI! Te rog eu, iarta-ma si acum, o ultima data. Hai să trecem cu bine şi peste asta, dragă ficatule. Chiar promit. Pe bune de data asta. Nu mă mai fac beat pulă niciodată! Cel puţin în următoarele 3 zile.
Te iubesc.
***
Gunoaiele din buricul meu
Acest post i-l dedic unui mare blogăr, ba chiar om.
În ultimul timp toţi se iau de el, şi nu înţeleg de ce, că ca el vreau să ajung şi eu, spre exemplu când o să cresc mediu.
M-am uitat pe blogul lui ieri şi am rămas fascinat. Mai ales de filmuleţul ăla de 6 minute cu poze cu el. Ce muzică faină avea pe fundal! În câte locuri s-a dus! Ce pătrunzător se uita spre cameră mereu!
Dar nu e invidie. Doar admiraţie.
Mic la stat, dar mare la sfat. Ca Ştefan cel Mare şi Sfânt!
Mi-e şi jenă, aşa ca pulifrici ce sunt să dau link spre marele lui blog. Dar vă prindeţi voi.
În cinstea ta, maestre!
***
Leapşa penibilă cu dragoste şi alte zaharoase
Ajung io la muncă, ca tot omu’, mă plimb a pagubă, ca tot omu’, mă fac că muncesc cinci minute și decid să mă duc să mă cac. Da’ înainte de a mă căca, că tot îl văd pe colegu’ Andrei, zic să mă uit pe blogu’ lui așa, diagonal, de complezență că șade pe scaun la juma de metru de mine și să se simtă bine că-l citesc. Și ca să vezi, îmi dădu o leapșa pe blog pe subiectu’ dragoste la prima vedere.
Păi vedeți voi, că nu degeaba mă scarpin io la cur cu tastatura lui slim când îs singur în redacție. Preventiv. Eram sigur că o să mă pună într-o situație de-asta. Cum adică să scriu io de dragoste la prima vedere? Păi aş putea scrie de futut la prima vedere. Sau de futut la prima futere. E jenant.
Da’ hai să bag.
Io zic că dragostea la prima vedere e, cel puţin pentru mine, singura plauzibilă. Asta dacă prin dragoste înţelegem nevoia aia psihopată de a (ok nu intru in detalii intime ale gândirii mele, deci cenzurat aici).
Primu’ motiv e, că trăsăturile care se văd la prima vedere (10-40 sec, depinde de cât rămân blocat la buci) sunt singurele relevante. Adică ce rămâne nedescoperit la prima vedere? Personalitate, hobby-uri, concepţii despre viaţă, inteligenţă… CUI ÎI PASĂ DE ĂSTEA? Tot ce contează e la vedere. Ţâţe, buci, dantură, ăăăă chestiile intermediare .. a! craci, etc.
Al doilea motiv bun e că na, io am o minte fixistă şi psihopată (iar scoatem detalii intime) Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi dau seama brusc că îmi place una la 6 luni după ce am cunoscut-o. Văd. Vreau. Mă duc după. Tot ce a mers la mine pe planu’ amoros a fost decizie de prima vedere. Tot ce a mers prost, a fost decizie de după 5 beri. Apropo. Aia nu se pune ca prima vedere. Sigur nu se pune dacă vezi dublu.
Şi până la urmă, e cum mi-a zis un moş beat odată, când eram mic, foarte profund omu: “Bă, dragostea e ca şi diareea. Când te taie, apăi te taie”. Şi pe mine când mă taie, mă duc. Nu stau să văd daca e tufişu destul de întunecos, dacă am şerveţele sau nu. Mă pun pe vine, o trântesc şi mă şterg cu şosetele.
Dacă nu e instinct, e labă tristă.
Dar, ce recomand io. Pe ăştia cu prima vedere îi cam recunoşti după meclă. După cum se uită mai lung la tine de prima dată. Ei bine, dacă vezi ca privirea se duce spre plictiseală aşa după câteva secunde, le dai o bastârcă cu cotoru’ pumnului în lobu’ temporal. Dacă o ocheşti ca Xena, uită ultimul minut din viaţă şi te mai vede o dată prima oară. Preferabil într-o lumină mai bună. Dacă eşti mai pasiv, încearcă să cari dupa tine o mustaţă falsă, o pălărie şi o pereche de ochelari. Faci combinaţii până se îndrăgosteşte,
Io nu mai pasez leapşa la nimeni. Îs antisocial. Îmi iau jucăriile şi plec.
***