Compu’ de acasă. Fix când mi-era lumea mai dragă. Piuie a jale și io vreau da el nimic. De luni. Bine, deja e la un necromancer, îl pune pe picioare până mâine deci să nu vă aud cu „da ce avea?” „poate o fi de la..” că e dialog plictisitor și de rahat. Irelevant.

Prima zi am ajuns acasă pe la 10 și n-am știut ce să fac. Era un concept nou pentru mine să fac ceva singur în casă care să nu implice compu’, așa că m-am jucat cu maceta și am devenit grandmaster în mânuirea unui yo-yo. Cam în 12 minute. După care m-am plictisit și m-am culcat. A doua zi, la plângerile mele, nesimțitu’ de Andrei mi-a sugerat că aș putea să citesc să nu mă plictisesc, la care i-am băgat arhicunoscuta mea replică „băăăă! io scriu, nu citesc!”

 Deci, fiind odios acasă, m-am mutat într-un bar de pe la universitate, unu Control. E fain. Are senvișuri și hârtie igienică. Și în următoarele zile am stat io pe acolo între 8 și 10 ore/beri pe zi. Veselie.

 Și filozofez la cele 3 pișoare din baia barului.

Spre exemplu un idiot era singur la ele și s-a așezat la ăla din mijloc. Ca să fii nevoit să stai lângă el orice ar face. Lipsă de bune maniere.

 Sau ieri am ajuns în situația dubioasă de a veni al treilea și să stau la mijloc. Ei bine, ăilalți doi se știau și comentau peste pula mea. Jenant.

 Și mai e și concursul ăla tipic masculin, de care nu știu femeile. Nu care are pula mai mare. E irelevant. Care se pișă mai mult. Sincer, cu asta se măsoară masculinitatea la baie. Mâ piș eoane. Zici că-s cișmea.

 Aseară pe la 3 ajung acasă și dau drumu’ la televizor ca prostu’.

 Pe TVR Cultural niște țoampe se mușcau de genunchi și fâlfâiau din mâini ca niște găini fără cap. Cică dans modern. Cică artă. Păi fute-mă în diagonală în timp ce-mi bagi monede pe uretră daca aia îi artă.

 Pe romantica era doctor Quinn, medicine woman. Ahh.. doctor Quinn medicine woman, pune-ti mâinile tămăduitoare pe mine..

 Pe TVR 1 era emisiunea aia a lu’ Dan Bittman și toată lumea era fericită. De la Pepe la actorul ăla cu buze subțiri și pitic care e foarte antipatic și nu înțelegeam de ce toți erau fericiți. Nu se întâmpla nimic da’ toți râdeau ca proasta la pulă. Mai zicea unu’ ceva, hahaha hihihi dar NU ERA HAZLIU NIMIC. O fi fost studioul proaspăt vopsit? Vreau să văd și io o emisiune realistă. Să se vadă clar mecla lor „vin aici din obligație pentru un plus de imagine și îi detest pe papagalii ăștia din jurul meu”, fără masca aia de „mamă ce bine mă distrez”

Să-l aud pe Bittman zicând:

– Pula-n cur, am venit și io aici să fac bani de rate la mașină că nu prea mai am concerte că am cam îmbătrânit și nu prea mai sunt fane care vor să mă fută, și nici io pe ele că-s la menopauză. Îl am în studio pe țiganu’ de Pepe, pe care personal îl detest că e latino cum îs io ninja, și pe puletele ăsta de actor antipatic și puțin homo pe care nu îl suportă nimeni și habar n-am cum îl cheama. Ia Pepe, cântă melodia ta aia nouă ca doar de-aia ai venit. Să promovezi rahatu’ tău de disc la babele care se uită la emisiunea mea.

– Imediat domnu’ Bitman, întăi să-ți urez tradiționalul „mâncai-ai pizda lu’ soacră-mea”. Bun. Hai că mă duc să cînt.

– Hai ia pula și bagă talent mai repede că îl pun pe puletele ăsta de actor slinos să vorbească despre ce rasa mă-sii a venit aici să vorbească dacă mai comentezi mult și mă cac în cele 7 minute de mecla ta pe care scrie în contract că trebuie să le bag, țigane. 

 Odios bă acasă fără comp. Și io am inspirație la chestii hazlii de scris numa între 3 și 6 dimineața. Rahat. Mă întorc iar în Control. 

Dragă fiinţă/ forţă inefabilă care guvernează universul şi care probabil nu exişti. Aşa, ca să stabilim raportul dintre noi aşa, de la început, îţi zic că te urăsc. Just, apreciez ironia fină şi umorul negru de care dai dovadă, umplând lumea de idioţi. Trebuie să fie hazliu să te uiţi de acolo, din intangibilitatea ta, la ştirile de la ora 5. Dar nu devine deja plictisitor? Evident, eoane şi biliarde de ani bănuiesc că te fac ceva mai răbdător (folosesc masculinul că femeile nu prea au umor de-ăsta, negru). Dar, uite, io, spre exemplu, de aici de jos, fac spume la gură de nervi, din cauza mai sus amintiţilor idioţi.

Anul ăsta a fost unul bun pentru instinctul de turmă. Am rămas perplex să văd câtă puzderie de oameni s-au îngrămădit, iar, să vadă nişte amărâte de beculeţe de Crăciun în mijlocul oraşului. Sau pe Valea Prahovei, cu maşina, că de, e revelion => TREBUIE SĂ NE DISTRĂM LA MUNTE! Nici măcar nu m-a mai mirat că nu s-a gândit nici unu: “Bă, coaie, hai să mergem la munte în weekend peste 3 săptămâni, când o să fie de 3 ori mai puţini oameni pe drum, să nu facem 6 ore 100 de km, şi de revelion, pula mea, găsim noi un loc fain pe aici pe aproape, că nu e obligatoriu în ziua aia a anului să ne facem muci undeva la munte, nu e nici o regulă. Putem să bem o bere acasă, ne uităm la artifică etc., şi ne distrăm când n-o să fie 80% din idioţii ţării concentraţi pe aceiaşi 400 de km pătraţi cu noi!”.

Nah. Absolut normal. Prostie omenească obişnuită. Nici măcar nu am fost mirat. În schimb m-a enervat rău papagalul ăla chiomp de Oprescu, cu realizările lui, şi mai ales cu discursurile de la realizările lui. Cum care realizări ? Cei mai mulţi Moş Crăciuni din lume (sau o fi Moşi Crăciuni pluralu’?), cel mai lung cârnat din lume şi cel mai mare tort cu fructe din lume. Oau. Ce valoare au chestiile ăstea? Îmi şi imaginez cum o să vină la anu’ turiştii străini cu hoarda şi o să îi întrebe pe taximetrişti:

-Excuză-me săr. Is this dă citi uit uer dă largiăst cârnat în dă uorld uaz?

– Indeed it is, my good man! (avem taximetrişti culţi)

– Du iu hir that honi? Best vacanţă EVĂR!

Chiompule, futu-te-n gură de bălos prost, ia cârnatu’ ăla de 400 de metri, taie-l în 2000 de bucăţi de 20 de CM şi bucurăte anal de el, tu şi alegătorii tăi. Da’ vedeţi şi voi, poştiţi-i, că sunteţi mulţi. Pentru asta ai închis, bă, drumul din jurul casei poporului de ocoleau toţi prin alte părţi şi se blocase traficul? Pentru asta făceam io cu 50% mai mult în transport? Pentru cel mai mare cârnat din lume?

Asta e o fază la care, în alte circumstanţe, mi-aş fi pierdut toată speranţa în umanitate. Dar nu. N-am cum. Deja mi-am pierdut-o în ’99, la eclipsă, când am auzit la teve povestea unui nene care la eclipsa anterioară s-a uitat în soare până a orbit, şi am ajuns la sumbra concluzie că suntem în aceiaşi specie cu el. Că în proporţie de 99% suntem exact la fel cu un om care a belit ochiul în soare până a orbit. Deci, ca specie, nu avem nici o speranţă.

Nu. Anul ăsta am pierdut altceva. Ultimul strop de inocenţă. Am văzut, fix de Crăciun un filmuleţ pe net, cu un bărbat şi un borcan, care m-a marcat pe viaţă. Simţeam cum moare copilul din mine în timp ce mă uitam. Nu. Nu vă dau link. N-aş da nici la cel mai duşmănos duşman.

Dar am început anul optimist. Am zis că poate, anul ăsta o sa fie anul în care o să îmi revină un strop de speranţă în oameni. Şi uite ce comentariu am primit la o chestie anterioară, pe la 3 noaptea, fix de revelion:

“eu am avut ceva ce parea a fi un herpes.imi aparea jos dar si in alte parti ale corpului ,genunchi si coapse.imi trecea si la doua saptamani imi aparea iar.ca medicatie am incercat cantastim,tratament cu 10 fiole la 6 luni .doua tratamente. a avut ceva rezultate . mi-a trecut (de un an nu mi-a mai aparut)in momentul in care m-am dus la un schit vineri de vineri participand la slujba de maslu.(vindecare trupeasca si sufleteasca).nu e cioaca .cu o credinta puternica o sa reusiti sa scapati in fond herpesul apare pe sistem nervos.in rest duceti o viata sanatoasa ,mancati bine si faceti sport.”

Ăsta e un om ca noi, şi asta făcea el de revelion. Comenta pe un blog cum i-a trecut herpesul de la rugăciuni. Lăsăm speranţa pe 2010. Anul ăsta vreau doar să moară mai mulţi idioţi. Cum aud că un copil a băut clor, că un ţăran a încercat să facă pocnitori dintr-un obuz găsit din al doilea război mondial şi a făcut poc, că altu’ a tăiat un copac şi i-a căzut în cap, io o să dansez şi o să mă tăvălesc pe jos de fericire.

Asta e singura bucurie care mi-a rămas. Să văd selecţia naturală că mai funcţionează. Chit că funcţionează doar 0.1% din cât ar trebui şi pentru fiecare prost care moare din prostia lui, mai sunt 999 care trăiesc din cauză că lumea e aşa de inofensivă că nici prostia cruntă nu te mai omoară, decât în situaţii excepţionale, eu tot mă bucur. Ăla 1 e o victorie pentru evoluţia umană. Nu îşi duce genele mai departe. Plăcerile mici ale vieţii. Hai la mulţi ani.

Io ma intorc in orasu’ natal de pe malu’ Dunarii, de doua ori pe an. Cand se naste pletosu’ ala, si cand e crucificat. Mi se pare ca ajunge. Si tot fac datorii. Prieteni de pe aici pe care nu i-am mai vazut de la ultima sarbatoare Iisusoasa, si cu care tre sa recuperez. Unu’ dintre ei s-a facut digei de karaoke. Si mereu ma cheama in barurile unde se karaocheste el, sa ma distrez chipurile. Si uneori ma duc dintr-un masochism amuzant. Da ultima data, cum sorbeam io din bere, cu patos, m-am gandit sa fac profilu’ psihologic al consumatorului de karaoke. Cine is oamenii astia? Ce au in comun ? Ce ii impinge sa fie penibili in public? Nu au rusine? Nu au jena? Nu li se pare o mare cretinatate sa lalai pe muzica altora? Habar n-am. Singurul lucru pe care l-am observat era ca erau foarte urati. Da’ extrem urati.

Mai ales muierile care-si borau vocea pe acolo. Ba, erau asa de urate. Nu le-as fi futat nici de dupa un zid de plumb. Nu le-as futa nici daca pula mea ar depinde de asta. Nu le-as futa nici daca gaurile lor ar fi singurele gauri din univers de marimea pulii mele si as avea mainile prea scurte sa pot sa fac laba. In asa hal de urate erau. As putea scrie o epopee despre cat de tare nu le-as fi futut pe niciuna din ele. Nu am inteles clar de ce uratii simt nevoia sa cante prost in baruri, dar sigur, intr-un fel ciudat, faptul ca sunt urati determina behaitul. Ramane de studiat.

Si cand am ajuns acasa era Happy Feet pe HBO. Urasc animatia aia jenanta. Primii oameni de pe planeta care au pus tzatze pe un pinguin. Ce cauta tzatze pe un pinguin ? Am vazut tzatze cat un pinguin, tzatze cu pene, da’ tzatze DE pinguin niciodata. Cred ca a fost ideea animatorilor geniali: “Baa, da’ pinguinii arata cam toti la fel. Cum dracu’ facem sa fie diferenta intre masculi si femele, sa inteleaga copii ? “ “Stiu io! Le punem tzatze!”. Baa.. eminentilor! Da’ de ce nu le-ati pus pizda la pinguinitze si coaie la pinguinoi? Sa fie clar pentru toti copii! Cel mai mult urasc filmu asta ca e tipic tot ce e animat. Un membru al unei societati de pinguini/pantofi/soareci/masini/orice rahat antropomorf ori a) este diferit de cei din jur si neinteles din cauza asta ori b) ingamfat, egoist si superficial. El va pleca din comunitate si cu ajutorul altor prieteni proaspat gasiti, la fel de antropomorfi si a unor intamplari amuzante dar pline de povete se va descoperi pe sine. La sfarsit se va intoarce in comunitatea lui, unde va fi in final acceptat si apreciat, si va ramane cu gagica. Si va invata ca e OK sa fii diferit. Ce am descris ? Shreck ? Cars? Finding Nemo ? Ants? Toy Story? Wall-E ? RASPUNSUL CORECT E TOATE.

Deja prevad urmatorul scenariu PIXAR. Un pantof masculin ROZ nu este acceptat de comunitatea lui de pantofi pentru ca e ROZ. Pantoafa cu toc il iubeste dar nu-l considera destul de matur. El fuge de acasa, se imprieteneste cu un bocanc de armata si cu o sabie ninja care spune glume. Ajunge la Paris, pe podiumuri de moda, este apreciat, devine faimos. Intre timp comunitatea lui de pantofi de acasa il vad la televizor si sunt mandri. Lui i se urca celebritatea la cap, dar cu ajutorul prietenilor lui fideli, bocancul de armata si sabia ninja care spune glume, isi da seama ca ii este dor de casa, si doar acolo va fi fericit. Se intoarce acasa, se bucura toata lumea si se fute cu pantoafa cu toc. Sau gen. Fara futat ca e de copii.

Sa-i fut in inima pe PIXAR. Astia vor sa-ti invete copii ca e OK sa fii diferit. Nu e ba. Iti iei bataie la scoala daca esti. E ok sa fii diferit doar daca esti deja destul de mare. Si chiar si atunci, diferit da’ asa, mai moderat, sa nu exagerezi, ca tot iti iei bataie. Si dansatul de step, nu e niciodata acceptabil. Stepul e pentru cretini. Intr-o situatie realista, ceilalti pinguini l-ar fi omorat pe pinguinul care danseaza step. Asa cum am facut noi, oamenii, cu toti dansatorii de step la sfarsitul anilor 50. I-am trimis in lagare de concentrare si am facut sapun din ei. Meritau. Traiasca Stepolocaustul!

Si cand sa ma culc, aud vag de afara, regulat, chiuchiuchiuchiu. Un cretin isi setase alarma pe ultra sensibil, de zici ca era la ma-sa in garaj, si cum trecea o masina pe langa ea, incepea sa chiuie. Asa a facut toata noaptea. Pe mine nu ma deranja, ca era destul de peste strada, la mama dracu in diagonala si se auzea vag. Si mi-am si dezvoltat cu timpul o toleranta ridicata fata de sunete repetitive. Si fata de gustul de carne umana, dar asta e alta poveste. Oricum. Era fix sub un bloc. Un bloc plin de pizde. Pana la 6 dimineata nu a iesit niciunu cu un picior de scaun in mana sa o arda medieval pe toata masina aia, cum as fi facut io daca imi piuia la ureche. Nici macar n-au sunat la politie, ca un om vag inteligent. Pizde ba, pizde. Merita sa le piuie alarma la ureche si sa doarma cu perna-n cap daca sunt pizde.

Nu va mai lasati copiii sa se uite la desene animate cu pinguini care danseaza step, ca asa o sa ajunga. Viermi fleoscaiti, fara destula coloana vertebrala sa rezolve masina unui marlan care piuie aiurea si nu ii lasa sa doarma.

Dacă e un lucru, unu singur, da’ numai unu pe care il detest la Crăciun în aşa hal încât mi se strepezesc coaiele, îs colindătorii. Nu ştiu dacă am menţionat de 10-15 ori până acuma, io dorm ziua. Ei bine, bastarzii ăştia „tradiţionali” vin să îmi futeze mie somnul cu bătut insistent la uşă (dezactivez soneria). Băi şi îs aşa de bătuţi în cap că nu se prind de la faptul că trec 5 minute şi nu răspunde nimeni că ori e casa goală ori nu are chef cineva să răspundă. Tre să ies io în chiloţi la ei, cu mecla sictirită pe meclă şi maceta într-o mână, să le zic „Ce pizda nerasă a lu mă-ta insistaţi bă cerşetorilor futu-vă muma-n cur. Ia sictir de aici. Animalelor!”

Dar hai să-i catalogăm:

1. Colindătorii tradiţionali
Vârstă: 7-13 ani
Motivaţie: Săniuţa. O sticlă de votcă „săniuţa” . Şi un pachet de ţigări. Aştia micii, cât îi vedeţi voi de simpatici, fumează ca trenu’. De-aia şi colindă. Nu le dă mă-sa bani de tutun şi troscău. Dacă aveţi impresia că îşi iau jucărele de banii ăia, sunteţi idioţi.
Prezentare: Cântă execrabil, se grăbesc, sar versuri, cuvinte, strofe, să termine repede că le tremură mâna şi le trebuie un shot să se regleze.
Cum scapi de ei: Cu un „marş mă!”. Nu protestează. Sar repede la altă casă să strângă banu până nu-i pocneşte sevrajul.

2. Tradiţionalii expiraţi
Vârstă: 13-18 ani
Motivaţie: Ceva mai trişti decît ăia mai mici, ăştia au nevoi serioase. Rate la telefon, scutece lu’ ăla micu, cămătari. Necesităţi, nu vicii. De aia îs mai disperaţi.
Prezentare: Cântă mult mai bine. Se iau în serios. Că e grav la ei. Rămân fără degete dacă nu strâng banu’.
Cum scapi de ei: Le arunci un zece mii şi închizi uşa. O să-l ia şi o să se care. N-au timp de comentarii.

2. Tradiţionalii de bloc

Vârstă: 7-18 ani
Motivaţie: Ca grupele anterioare, doar că altă metodă de a extrage banu. Băieţii sunt de la tine din bloc. Ştiu unde îţi parchezi maşina, unde îţi plimbi câinele, când te duci şi te întorci de la muncă. Nu plăteşti colindul. Plăteşti taxa de protecţie.
Prezentare: Irelevant. Colindatul e o formalitate.
Cum scapi de ei: Le dai cât este necesar. Dacă nu, o să îţi găseşti maşina zgâriată cu cheia, cuie în roată, beţe de chibrit date cu superglue în yală şi câinele mort în condiţii misterioase.

3. Tradiţionalii nepotişti
Vârstă: 3-13 ani
Motivaţie: Tac-su sau mă-sa îs prieteni sau rude cu tine. Atât. Părintele vine cu boracul la tine, mîndru foc, că ete ce a ieşit din futatul lui. Zâmbeşte ca proasta la pulă cât ăla micu orăcăie un colind scremut.
Prezentare: Jenant
Cum scapi de ei: Le dai mulţi bani. Părintele îşi va măsura aprecierea ta faţă de el prin câţi bani îi dai puradelului.

5. Aurolacul rătăcit
Vărstă: 14-44 de ani
Motivaţie: Aurolac
Prezentare: Bărbos, jegos, trist, a crescut la cămin şi acuma, de sărbători, nu are şi el acolo bani de o pâine, şi să te ajute D-zeu, om bun, dacă îi dai şi lui acolo, că e un suflet şi el.
Prezentare: Nu prea cântă. Vrea bani direct. Trebuie să-l convingi să cânte. E mult mai distractiv. Dacă nu cântă, nu-i da bani.
Cum scapi de el: Da’ e simpatic. De ce să scapi de el?

6: Iată vin colindăciori
Vârstă: 16-60 de ani
Motivaţie: Banu. Ăştia se bazează pe banii strânşi de sărbători, să trăiască din ei până când încep să vândă mărţişoare.
Prezentare: Ţigani profi, cu capra făcută din pungi de la Billa, buhai, toate cele. Turmă mare şi gălăgioasă. Funcţionează la sistem macro. Nu bat la uşă, răcnesc din faţa blocului, să le arunce lumea bani de la balcon.
Cum scapi de ei: Îţi pui perna în cap până pleacă. Nu le da bani că mănâncă şi cu burta plină o sa aibă chef de reproducere, aducând blestemul colindăciorilor şi peste generaţiile următoare.

7. Ştefan Bănică JR.
Vîrstă: Încă în putere
Motivaţie: Bani şi PR
Prezentare: Elvis
Cum scapi de el: Niciodată nu scapi de el. Nici în mormânt.

Hai să nu vă stea porcu-n gât!