Ca aproximativ psiholog ce sunt, ar trebui să ader și io mai mult sau mai puțin la un curent psihologic. Psihanaliză, behaviorism, psihologie analitică, experențială, sau ceva de genu’. Că-s mai multe, nu țin minte clar. Oricum, de ce să mă duc io la ideile altora, când pot să îmi fac un curent psihologic doar al meu și pe care să nu-l mai dau la nimeni. Ce, dacă Freud poate, Jung poate, io de ce n-aș putea? Așa că am schițat un mod nou de a privi psihicul uman.

Psihologia pulii. Toate acțiunile unui om sunt determinate de mărimea pulii lui.

După mărimea pulii, oamenii se încadrează în patru tipologii:

Bărbații cu pula mare:
Maxipulii se simt împliniți spiritual pentru simplul motiv că au pula mare. Ei nu se străduiesc să facă nimic în viață. Nu vor nici bani, nici faimă, nici case, nici mașini. Ei nu au nimic de demonstrat. Au pula mare și știu că au pula mare. Acest lucru le este de ajuns încât să ducă o viață liniștită, pașnică și veselă, străduindu-se în viață doar cât e necesar să supraviețuiască. Maxipulii sunt pașnici și liniștiți. Nu vor nici războaie, nici ceartă nici nimic. Se vor împăca cu toată lumea, și vor căuta soluția de mijloc în orice conflict, pentru că nu au nevoie să se compare cu alții. Deja se știu superiori. Atitudinea lor generală față de restul oamenilor este de o superioritate detașată. Se uită de sus, cu blândețe la restul oamenilor, înțelegând drama lor internă. Totuși sunt mărinimoși. Dacă ar fi după ei, toată lumea ar avea pula mare, dar, din păcate, nu se poate. În relațiile cu femeile sunt calmi și tandri, capabili de o relație profundă și sentimentală, pentru că nu au nevoie de altceva.

Bărbații cu pula mică:
Lumea s-a dezvoltat pe spatele bărbaților cu pula mică. Toți cercetătorii, toți filozofii și artiștii au avut pula mică. Minipulul este un om muncitor. El știe că o are sub-standard și va dori toată viața să compenseze. Va munci, se va zbate, va crea. Toate ca să pară că o are mai mare decât e cu adevărat. În mintea lui, el are impresia că lumea va face o paralelă între succesul lui și mărimea pulii lui, deși, cu cât adună mai multe chestii, cu cât se zbate mai tare, cu atât dovedește că o are mai mică. Minipulul vrea tot timpul să iasă în evidență. Unul mai prost va cumpăra foarte multe chestii, compensând mărimea lui peniană cu mașini mari, case mari, haine de lux, etc. Unul inteligent va compensa prin făcutul de lucruri noi, prin inovație în domeniul de care se ocupă, împingând lumea înainte. Se va simți tot timpul amenințat de oamenii cu pula mare dar nu este destul de bazat pe mărimea propriei puli încât să caute conflictul cu aceștia. Îi va urî în tăcere. El este nefericit până la vârsta de mijloc, când, se va resemna cu pula lui mică și va începe să se bucure de posesiunile lui materiale și să caute plăcere în munca sa. Minipulul, până la faza de împăcare cu propria pulă va privi femeia ca un obiect. O va alege nu după sentimente, ci după valoarea superficială a ei. Va fi pentru el doar o altă chestie cu care să compenseze pula mică. În faza a doua, de resemnare, va fi capabil de o relație profundă, dar minipulul necopt niciodată nu va fi în stare de o relație adevărată.

Bărbații cu pula medie:
Medipulii sunt caracterizați printr-o tensiune internă permanentă. Sunt oameni vehemenți și violenți. Știu că pula lor nu are o dimensiune care să impună categorisirea în tipologiile anterioare, și de aceea vor fi toată viața blocați într-un permanent concurs de măsurare a pulii. Medipulul va râde bucuros când va da de unul cu pula mică și îi va demonstra că a lui e mai mare și îi va săpa pe la spate pe cei cu pula mare ca să îi deruteze dar fără succes. Maxipulii sunt imuni la răutăți și acest lucru îl va frustra pe medipul. Însă cel mai violent va fi cu cei ca el, restul medipulilor. Știe că unul cu pula medie, ca a lui este asemănător lui. Unul mai prost va încerca prin orice metodă să demonstreze că are juma de centimetru în plus și va face tot soiul de competiții cu ceilalți medipuli, tot timpul facând topuri și clasificări. Unul mai deștept va încerca să se distanțeze de ceilalți medipuli printr-o personalitate unică. Printr-un mod de a fi original. La vârsta mijlocie, medipul ori se va încadra singur în una din categoriile de mai sus, mimând comportamentul lor (pseudomaxipul sau pseudominipul) sau va rămâne toată viața un frustrat, un încârcenat. Atâta timp cât va considera că are pula medie, va fi o forță distructivă, un element negativ al societății. Medipulul caută o femeie care să-l facă să se simtă cu pula mare. Va trece peste orice defect al acelei femei atâta timp cât ea va avea grijă de această simplă nevoie a lui. De aceea relația lui cu femeile va fi una de simbioză, nu una profundă. Evident, până la faza pseudo.

Femeile
Femeile nu au pulă. Evident. De aia sunt apule. Totuși, modul lor de gândire se centrează pe pulă. Singure, sunt haotice. Comportamentul lor nu poate fi prevăzut, pentru simplul motiv că nu au o pulă fizică. Au în schimb o imagine a propriei puli în cap, care fluctuează. Ei bine, femeia într-un anumit moment se va comporta în funcție de cât de mare sau mică este pula psihică, pula imaginată de ea că o are. Iar imaginea apulei despre nepula ei este foarte fluidă. Poate fi de 10 cm acum, și de 30 cm puțin mai încolo. De aceea femeia este imprevizibilă și lipsită de logică. Din fericire, după ce se combină cu un bărbat, va adopta mărimea pulii acestuia ca fiind mărimea pulii ei. Atenție! Dacă va avea impresia că pula masculului este mult mai mică decât pula ei mintală, va încerca să îl domine și să îl țină sub papuc.

Vom mai continua cu această nouă ramură a psihologiei în curând.

Un cur trecu prin încăpere şi îmi eclipsă toate gândurile. Ere genul de cur atât de intens încât făcea restul camerei să pară alb-negru prin comparaţie. Un cur care tăia sunetele din jur şi răcnea spre tine, în tăcerea apăsătoare a propriei tale minţi. Am tras aer în piept şi s-a pierdut în golul dureros proaspăt apărut între plămânii mei. Ce ai putea să spui unui cur în asemenea hal de perfect? Am închis ochii şi mi-am imaginat acei craci lungi întorşi invers şi sprijinind orizontul. Soarele apunând între acele buci arcuite suav.

Desigur, femeia era simplu de citit. M-aş fi dus la ea, aş fi zâmbit puţin, să mi se vadă dinţii bine proporţionaţi şi bine aliniaţi, apoi m-aş fi uitat intens în ochii ei, câteva secunde, cât să observe cum lucesc ca un izvor de munte ochii mei albaştri ca un cer furtunos, şi aş fi zis ceva complet nesemnificativ, pe care oricum nu l-ar fi auzit, complet hipnotizată de privirea mea. Dar acel cur. Ce aş putea să îi zic lui? Pus faţă în faţă cu curul ei, cum aş putea să reacţionez? De cuvinte aş fi putut doar să mă împiedic. Părea genul de cur care le-a auzit pe toate. Implacabil. Curul enigmatic care nu este impresionat de nici o privire, şi pentru care o viaţă de om ar fi insuficientă ca să-l înţelegi.

Şi totuşi era un cur pentru care merita să te zbaţi. Un cur care distruge idealuri şi visuri, şi totuşi unul între ale cărui sidefate buci ţi-ai lăsa stâlcite toate năzuinţele şi speranţele fără nici o clipită de regrete. Un cur pe care ai putea să îţi pui capul şi să plângi. Să laşi ani de emoţii reprimate să se scurgă printe acele dune de alabastru. Un cur care ar putea să te înţeleagă cum nici un cur nu a putut să te înţeleagă vreo dată. Un cur cu care să poţi fi tu însuţi, fără frică. Care poate să vadă cele mai întunecate văgăuni ale sufletului tău şi nici măcar să nu se încrunte. Să te accepte în deplinătatea fiinţei tale. O piersică de cleştar, un fruct al cunoaşterii reciproce. Curul pe care cu cât îl explorezi mai bine, cu atât te dezvălui pe tine mai mult. Fin ca nisipul şi curbat ca o clepsidră. Curul atemporal, care te face să uiţi cine eşti. Curul care sfârşeşte toate cururile.

Şi un nod mi s-a pus în gât, ştiind că acel cur este prea mult pentru mine, un biet om. Că nu sunt destul de bărbat pentru un asemnea cur, pe care mintea mea nu ar putea să-l înţeleagă niciodată, şi în care m-aş putea pierde. Acel cur era o cutie a Pandorei în care eu nu voi putea niciodată să bag mâna…

Io cel mai activ îs noaptea. Nu e din cauză că îs vampir. E din cauză că îs în așa hal de leneș încât până când mă trezesc, mă scarpin la coaie, casc, mă spăl pe dinți și mă scarpin la coaie deja se întunecă. E bine, că na, prind programul de baruri după masa de prânz de la 9 seara, și nici nu mă culc cu alcoolu în tromf că bag la ghiozdan cina pe la 5 dimineața. Are avantaje și dezavantaje. De obicei, până ies io din casă se închid toate patiseriile și nu mai găsesc să cumpăr „fantezie cu rahat”. Dar ca un adevărat pesimist, nu văd părțile bune, adică ce evit, decât când sunt nevoit să îmi mișc carcasa matinal.

Spre exemplu azi, când a trebuit să mă scol la sinistra oră de 10:00 AM. Auzi la ei! AM!. Și cum mergeam morocănos pe stradă, orbit de globu’ ăla mare de lumină care nu e luna, cum dracu îi ziceți, am observat că e prea multă lume! Și am încercat să îmi cumpăr mâncare dintr-un magazin de-ăla mare pe care l-am văzu mereu închis și e prea multă lume! Și am realizat că e PREA MULTĂ LUME! Noaptea nu, da’ ziua.. prea multa lume!

Așa că m-am gândit io la vreo trei soluții să nu mai fie așa de multă lume.

Unu: Există locuri cu prea puțină lume, gen deșerturi sau păduri. Duceți-vă acolo. Veniți toți buluc în București.

Doi: Nu vă mai futeți. Nu e soluție bruscă, dar dacă nu vă mai futeți, peste 40 de ani o să fie mai puțin aglomerat. O să fiu bătrân (da sexos ca Sean Connery), da’ măcar atunci să respir lejer. Mai ales dacă nu aveți nimic special depedeve intelectual sau estetic e bine să nu vă futeți. Măcar voi.

Trei: Canibalism. Începem cu grașii că au mai multe calorii și dizlocă mai mult spațiu.

Alte idei n-am.

Plua mea, m-am trezit azi la 10. Cu 4 ore de somn cine dracu’ are idei ?

Când ajung acasă pun și o poză cu mine acolo, să se ude pizdele. 

Mă întrebam de vreo 2 zile unde au dispărut toate comentariile idioate. Și m-am prins. De fapt nu io, alții. Din cauza unor taguri de microsoft word puse nașpa, saitu’ nu se vedea pe IE. Toată lumea știe că plebeii idioți folosesc IE, așa că, atâta timp cât nu puteau să vadă site-ul, normal că nu puteau să comenteze. 

Dar relativ, așa, de avarie, problema e rezolvată. Așa că idioții pot să-și facă simțită prezența.

Update: 11% Dintre voi sunt extrem de idioți. Nu genul de idiot cu internet explorer. Genul cu anticul internet explorer 6. Ei, ăștia 11% nu vad diacriticele. Felicitări. Schimbați browseru, io nu mă strofoc să satisfac toți necromacerii care încă lucrează cu cadavre de aplicații.