Luni e o zi grea pentru oamenii care muncesc pentru că sunt proști și nu au găsit vreo metodă să fenteze acest aspect neplăcut al vieții.  Așa că nu are rost să ne încărcăm cu energii negative și gânduri rele. De acum, luni vom vorbi doar despre lucruri frumoase. Lucruri vesele, care ne înseninează viața și ne aduc un zâmbet pe chip. Gânduri înălțătoare și liniștitoare care ne aduc aminte că lumea e un loc fin, în ciuda tuturor dificultăților.

Cum ar fi faptul că absolut toată lumea moare.

Dar Radu, asta sună foarte trist, că toată lumea moare. Toți oamenii care îmi plac fac parte din „toată lumea”!

Just, tinere cititor ipotetic pe care mi l-am imaginat în momentul anterior, e trist că toți oamenii care îți plac o să moară. Dar să fim serioși, dacă ești o ființă rațională, dotată cu bun simț și înțelegere a lumii din jur, ți-s antipatici 99% dintre oameni. Și o să-i prinzi pe toți cum mor! O să fie superb!

Urmărește-mi raționamentul: rar urăști oameni mai tineri decât tine. Asta se întâmplă în principal la bătrânețe și la femei trecute de 30 de ani, dar am zis ființă rațională, dotată cu bun simț, deci ultima categorie nu se califică decât rar.

Sigur, există și oameni mai tineri decât tine detestabili. Dar serios, chiar îl urăști pe Justin Bieber? Adică pulamea, cui îi pasă, dă-l în pula mea, e un mucea tâmpit care abia a descoperit laba acu 3 ani și se crede buricu pământului. Ăștia mai mici sunt antipatici la niște etape care nu te interesează, de care ai trecut. Lasă că o să îl urască pe Justin Bieber ăștia mai mici decât el. Noi nu ne irosim ura pe toți puțoii.

Nu, omul normal de obicei urăște oameni mai bătrâni decât el. Și fix pentru că toți oamenii ăia antipatici sunt mai bătrâni decât tine, o să îi prinzi cum mor. Și o să fie așa de relaxant. Poate nici nu o să auzi că s-a întâmplat, dar bunul simț o să îți spună că s-a întâmplat. Unii dintre ei deja au murit.

Baba aia care țipa la tine că bați mingea în spatele blocului? Total moartă.

Șeful de scară care încerca să planteze roșii în curte? Mort.

Profesoarele alea din gimnaziu care o făceau pe scârbele cu niște copii pentru că atât știau să facă? Moarte și muribunde.

Directorul de la școală? Clar mai are o bășină pe țeavă și aia o să îi iasă o dată cu sufletul.

Toți moșii și babele pe care i-ai văzut în autobuz în copilărie sunt morți. Toate mătușele sinistre care te pupau pe obraz și-ți lăsau bale. Moarteee. Nu mai sunt. Existența s-a terminat pentru ele și tu încă ești aici, capabil să bei șampanie.

Băieții ăia de a 12-a care îți combinau toate fetele din clasă când erai a 9-a și tu nu aveai ce să comentezi la ei că erai mucea de a 9-a, nu-s morți dar o să moară, statistic vorbind, înaintea ta.

Șeful tău! Șeful tău! Ăla clar e mai bătrân decât tine, dacă nu ești luzăr, pentru că doar un luzăr ar avea un șef mai tânăr decât el. Într-o zi, cu mult după ce n-o să mai fie șeful tău, o să auzi că a murit. Și tu încă o să fii aici și o să bei șampanie. Vânzătoarea aia acră de la colț. Într-o zi n-o să o mai vezi cum e acră când își dă un pachet de țigări. Pentru că o să fie acră sub pământ și tu o să bei șampanie.

Iliescu! Iliescu o să ne îngroape pe toți, dar sigur o să îi prinzi pe restul cum mor de bătrânețe. Becali, Ponta, Adrian Năstase, Boc, Blaga, Videanu, Elena Udrea, Dragnea, Voiculescu, ce să mai, absolut toți politicienii ăștia pe care îi urâm acum o să  se oprească din a exista și noi încă o să mai fim aici, cu șampania în mână.

Chiar și ăștia mondeni o să crape. O să prinzi cum moare Capatos. Mircea Badea. Gâdea, Ciutacu, laptopul cu om, toți ăștia o să devina irlevanți, apoi uitați și dup-aia o să moară. Și tu o să bei șampanie gândindu-te că Mircea Badea a murit și tinerii o să zică „lol cine e Mircea Badea n-am auzit de el, a murit? E de pe vremea ta, tataie?”

 
Lumea se împarte în două categorii de oameni: ăia mici de care total nu-ți pasă și ăia pe care o să îi vezi murind. Ce gând poate fi mai călduț și mai înălțător de atât într-o zi de luni ?

Am spus-o de nenumărate ori și o să o repet până mor: idiotul e controlat de două nevoi primare, care se bat cap în cap: Nevoia de a fi în rând cu lumea și nevoia de a fi special.

Din cauza primei, idiotul se îmbracă la fel cu toți din grupul lui, emite aceleași idei ca toți din grupul lui și consumă aceleași căcaturi ca toți din grupul lui. Ca să fie acceptat și plăcut.

Din cauza celeilalte, idiotul simte nevoia să fie mai cu moț decât restul grupului. Vrea să iasă în evidență. Să se diferențieze și să arate că are ceva care e doar al lui. Ca potențialii parteneri și rivali să-l distingă și să-l admire.

Așa au apărut cultura pop și contracultura pop.

Dacă în idiot nevoia de fi ca toată lumea e mai mare decât cea de a fi special, idiotul va face parte din cultura pop. Din mica majoritate. Din ăia 60% dintre idioți. Cocalarii de rând. Toți cu aceeași freză cum au văzut ei la un fotbalist, toți cu aceleași haine pe care le-au văzut ei la niște cocalari mai bogați. Aceiași ochelari de soare, aceeași pasiune pentru manele, Alex Velea și radio Zu.

Dacă în idiot nevoia de a fi special e mai mare decât cea de a fi ca toată lumea, idiotul va face parte din contracultura pop. Marea minoritate. Restul 40% dintre idioți. Hipsterii de rând. Toți cu aceeași freză cum au văzut ei la un solist, toți cu aceleași haine super dandy relaxate pe care le-au văzut la hipsteri mai populari decât ei. Aceleași musteți, aceeași pasiune pentru muzica indie de căcat, Robin and the Buttstabbers și radio Guerilla.

Diferențele între cocalar și hipster sunt doar de formă. Ambii consumă rahaturi egal de nonvalorice. Ambii sunt lipsiți de discriminare, gusturi și personalitate. Singurul motiv pentru care s-au scurs în una dintre cele două opțiuni, cultură sau contracultură, e doar procentul ăla. 40-60. Unii vor să fie 60%, alții 40%. Atât. Asta e toată baza pe care își construiește idiotul prezența în societate.

Mie îmi place să mă iau de idiotul hipster. Idiotul de 40%. Că de ăia din cultura pop se iau deja ăștia din contracultura pop. Pe desupra, hipsterul prin definiție se simte special, că e din marea minoritate, nu din mica majoritate. Deci e mai satisfăcător să îi dai o muie din când în când, să-l aduci cu picioarele pe pământ.

Așa că am să mă iau de niște chestii populare la idioții hipsteri. Aici se termină partea teoretică a articolului și începe partea de muie încrucișată.

Robin and the Buttstabbers

Urât ca un coi întors pe dos. Zi mersi că nu poate cânta din poză, că e la fel de grețos și auditiv.

Formație mai de căcat ca asta nu există momentan. Tocmai au lansat un clip nou, cu niște actrițe faine prin el, care nu înțeleg de ce pizda mă-sii de treabă sunt atât de proaste încât să apară în asemenea rahat. Și toate pizdele afone, care n-au cultură muzicală, ureche sau discernământ, dar nu ascultă Alex Velea pentru că au decis că-s 40% nu 60% dau share la căcatul ăla care muzical e inferior celei mai jegoase manele.

Totul e greșit la formația asta.

Solistul e un hipster cocoşat, hidos, antipatic şi cu o voce gâjâită şi banală cu care nu poate să facă altceva decât să vorbească puţin lălăit și monoton într-un mod în care, dacă ești foarte prost, poți crede că cântă.

Instrumentația e aceeași variație pe două note pe care hipsterii au folosit-o de la The killers la The Amsterdams într-un mod detestabil.

Numele formației e genul ăla de căcat care sună interesant dar nu înseamnă nimic, esența hipsterelii.

Înainte cântau doar în engleză, că na, știți cum e, dacă ești prea prost să faci versuri inteligente în românește, o dai pe engleză, că acolo se cunoaște mai greu că nu spui nimic. Ratatul ăsta superficial a găsit rețeta perfectă de a face versuri pentru hipsteri: spui căcaturi care sună cool, nu înseamnă nimic, dar dacă ești prost le poți confunda cu metafore. Soare cu dinți, mireasă în flăcări, super tare, frate, ce pula mea vrei să zici nici tu nu știi, dar sună ca și cum ai încerca să spui ceva. Artă, dă-te-n căcat. Mizerii pseudointelectuale prețioase fără nimic în spate în afară de cuvinte care sună interesant. Gargară penală. Dar e super 40%. Dat pe toate radiourile pentru idioții 40%.

Gen Radio Guerilla

Cuib de oameni care se dau intelectuali da n-au citit o carte în ultimii 5 ani mai mare ca ăla nu există și nu a existat niciodată. Gen broscaletele pitic impostor Liviu Mihaiu, un șarlatan căruia pe vremuri îi scriau alții textele în Academia Cațavencu și el doar le semna, pentru că nu a fost niciodată în stare să cace un gând coerent.

Singurele diferențe între el și o pulă sunt că pula n-are bască și urechi. Și e ceva mai înaltă.

Coclit cu bască care încă o face pe guvernatorul, are cărți de vizită cu poza lui făcută ca un fel de Che Guevara. Atât de prost e. I se pare cool Che Guevara ca tututor proștilor care n-au citit mai mult de trei rânduri de informații despre Che. Acum mulți ani Mihaiu orăcăia să fiu dat afară de la Academia Cațavencu că am scris aici că radioul lui e un căcat aici, pe pagina mea. Să-mi sugă pula. În continuare Radio Guerilla e un căcat, el e un căcat și doar idioții 40% ar putea să-l considere interesant, pentru că sunt proști. Pentru noi restul e doar un pitic cochet și ridicol, un Cătălin Botezatu al contraculturii pop. Să-l fut în inimă și să-i dau muie cu căcat de păcălici penibil care de 20 de ani încearcă să convingă universul că e cool, poate fute și el ceva. Din cauza mascotelor ca el s-a dus pe pulă Academia Cațavencu.

Un alt căcat atât de exact la fel ca Mihaiu încât nu merită prea multe rânduri, formator de opinie în rândul idioților 40% e Dobrovolschi. Singura diferență e că e mai tânăr. Dar, la fel, n-a fost în stare să cace în viața lui un gând original, pe care să nu-l fi auzit și reformulat de la alți hipsteri. Dacă prostul ăsta a citit vreo carte după liceu, eu îmi mănânc pălăria. Pute a autosuficență la fel de tare ca mentorul lui, broscaletele de Mihaiu. Amândoi n-au nevoie de căți pentru că deja le știu pe toate. În schimb le promovează la greu, pentru că e cool la 40% să vorbești despre citit cărți și să vizitezi librării.

Mai țineți minte când penibilul ăsta încerca să-și facă site, dobro.ro, și se milogea de oameni să-i doneze bani, ca să scrie în continuare prietenii lui hipsteri acolo despre ei înșiși fără să-i citească nimeni?

Sau decât o revistă.

Ce mizerie e mizeria aia. Fix doar hipsteri narcisiști care scriu despre ei înșiși, viețile și gândurile lor anoste. Și unii

Dobrovolschi gen

despre alții, că nici un grup de narcisiști nu e complet fără o labă în cerc. Singurii cititori ai acelui căcat aburind sunt niște hipsteri la fel de narcisiști care visează ca într-o zi să scrie și ei acolo despre ei înșiși. Că ăsta e visul hipsterului. Să aibă locușorul lui public în care să se descrie și să se laude singur.

Am înțeles că și ăștia de la radio gorila s-au despărțit. Că oricât de nesemnificativ e un căcat, tot merge rupt în două. Acum e Gherila, care e același căcat dar mai mic, și radio tananananananceva, care e tot același căcat dar cu Craioveanu. Care e un fel de Dobrovolschi cu păr.

Super tare. Eu zic că oficial se încadrează la șomeri amândoi. Doi șomeri încercând să atragă același singur ascultător cu aceeași piesă de căcat de la Robin and the Buttstabbers. Și acelui singur ascultător pierdut nu o să-i pese unde ascultă melodia că oricum o știe. Că e solistul de la Robin and the Buttstabbers. Doar un om atât de cocoșat, hâd, afon, labagiu, anost, mediocru, pesudointelectual, antipatic, autosuficient și terminat ca solistul de la Robin and the pizda mamii lor poate asculta un radio atât de de căcat ca gherila și tananana.

Ce nume de cacacat. Să-mi sugă pula toți cei menționați în articol, cunoștințele lor și oamenii implicați în aceleași proiecte cu ei. Nu sunteți mai buni decât cocalarii de rând. Doar cu 1/3 mai puțini. Și cu ceva mai multe harfe  nejustificate, de mediocri făloși că nu-s 60% ci 40%.

Cine a inventat exercițiile de incendiu ar trebui sugrumat cu pula. Instrucțiunile sunt afișate pe clădire. De ce morții mă-sii să facem exerciții când oamenii normali deja știu ce ar trebui să facă în caz de incendiu? Hai să ne oprim toți în pula mea din ce facem ca să ieșim în turmă până afară, ca să învețe mecanic oile dintre noi cum ar trebui să acționeze. Că o schemă pe un perete nu vorbește destul idiotului. Trebuie să coboare pe scări ca să înțeleagă coborâtul pe scări. Hai să deranjăm  oamenii care au de muncă, ca să înțeleagă și cel mai prost dintre noi cum e treaba. În loc să așteptăm incendiul și selecția naturală. Că așa e la corporație. Viteza cu care se mișcă totul e viteza celui mai prost dintre noi.

Se hlizeau unii la alții, mergând agale pe scări, ca vitele spre pășune. Ieșim afară jumătate de oră. Super tare, frate! O mai frecăm la muncă! Bengos!

Băga-mi-aș pula în toți oamenii care o freacă la muncă , că de-aia nu putem să avem lucruri frumoase.

Îi văd cum se plimbă pe hol, până la baie și înapoi. Până la bucătărie și înapoi. Până la dozatoru de apă și înapoi. La o cafeluță. La o discuție la colț. La o țigară până jos. Socializează. Se salută toată ziua.

De-aia în pula mea e corporația cancer, moartea pasiunii și tortură pentru orice om. Că e muncă la PROGRAM. omul nu are de facut x chestii într-o zi după care să poată să plece acasă. Omul are de stat 8 ore acolo. Dintre care 4 o freacă aiurea.

Perfect pentru labagii ăștia siniștri care oricum n-au viață, hobby-uri, prieteni, seriale de văzut, jocuri de jucat și locuri de vizitat. Viața lor e la muncă, stau aici 8 ore și socializează 4.

Eu aș vrea să stau lipit cu curu de scaun 4-5 ore, fără să clipesc, fără să mănânc. fără să mă cac, fără să mă uit în altă direcție, să îmi fac treaba și să plec în morții mă-sii acasă. Dar n-ai cum. Pentru că lumea e plină de căcați care nu știu să trăiască și vor să trăiască la muncă. Acasă s-ar plictisi. Pentru ei munca nu e o chestie pe care o faci în silă ca să îți permiți să faci restul chestiilor. E parte esențială din viața lor reală. Din gândurile și ocupațiile lor de oameni.

Și i-aș călca pe gât pe fiecare. Că pentru nevoile lor de idioți s-a ajuns ca munca să fie stabilită la ore/zi, nu la lucruri de făcut/zi.

Nu e nici un avantaj în a munci mai repede decât altul. Nu e nici un avantaj în a gândi mai repede decât altul. Pentru că până la urmă, la muncă, tot 8 ore trebuie să stai, indiferent de eficiență. Așa că de ce pula mea să fii eficient? Ajungi ori să te complaci, să iei o piatră în gură, să te obișnuiești că nu mai ai timp de altă viață decât aia și să te apuci și tu de socializat cu toate dronele „heeei, hai să discutăm în pula mea despre vreme și căcaturi, cum te cheamă?”, să muncești la fel de ineficient și să îți târăști hoitul în ritmul lor, de terminați care pierd ore zilnic degeaba, ori să îți bagi pula și să pleci într-un loc normal unde munca e sarcină și termen de predare, nu program de 8 ore.

Dar nicăieri niciodată nu o să se facă treabă la program decât în ritm agale. Și singurii care se pot complace în asta sunt oamenii atât de idioți și anoști încât un exercițiu de incendiu li se pare ceva simpatic. Un mod distractiv de a condimenta ziua de muncă. Cretinii ăia care se plictisesc acasă. Sper să ardă lent.

Îmi plac clickbaiturile. Nu de consum. Mă uit la ele fix ca la capcanele de șoareci. Să mă mir de cât de prost e omul care pică în ele. Recunosc, uneori dau click. N-ai cum să nu. Uite spre exemplu ăsta:

Am apăsat. Normal că am apăsat. Știu că să bei două pahare de apă caldă pe stomacul gol e la fel de inutil ca băutul unui pahar de apă caldă pe stomacul gol care e la fel de inutil ca clipitul pe stomacul gol, dar trebuia să aflu ce se află în mintea idiotului care a scris articolul. Care e scopul. Ce voia să spună idiotul care scrie idiotului care citește? E frumos să intri în ecosistemul idioților, ca să vezi cum funcționează.

Trebuie să înțelegeți că toate clickbaiturile care vând ceva sunt făcute pentru idioți. Reclamele la jocuri GRATIS. Scheme piramidale și pietroaie new age care te vindecă de cancer. În general, toate lucrurile care implică un cârlig mic și gratis cu care prinzi idiotul și îl scuturi ușor de bani, pe timp îndelungat, sunt intenționat făcute să fie atât de oligofrene încât să respingă orice om care nu e oribil de prost. Să sperie și mediocrul. Că nu vrei 10 000 de oameni de la mediocru în jos pe care să încerci să-i convingi. Pierzi timp la faza om la om la care trebuie să-l faci să cumpere căcaturi de care n-au nevoie. Mai bine faci cârligul atât de cretin încât nu ajung la faza om la om decât 100 de oameni, restul înțelegând că e țeapă.

Salut, sunt Oreste și dacă nu știi nimic, dar absolut nimic despre biologie sau fizică, am o bilă de plastic plină de nisip vag magnetizat pentru tine. Doar 260 de euro. O să te vindece de tot ce vrei. Întâi de portofel inflamat. Funcționează că eu sunt un om în care ai încredere și că a fost concepută de cercetători ruși. Deci e vândută de un om pe care îl crezi pentru că ești prea prost să îți dai seama că minte și bazată pe niște chestii pseudoștiințifice pe care ești prea prost să le poți contraargumenta.  Apropo, am menționat că pula mea are o aură karmică, și dacă o sugi ai noroc în viață?

Dar ăia 100 sunt cei mai proști dintre proști și rata de jecmănire, o dată ce îi ai, devine foarte mare. Și până la urmă rata asta contează. Să nu vă închipuiți că ăia care vând cărți de self help, pietre magnetizate, sisteme de jucat la păcănele și pastile de slăbit sunt firme imense care au nevoie să ruleze un număr imens de clienți. De obicei sunt o mână de oameni cu o mână de produse. Pentru că nu e ca în comerțul normal, când vinzi cartofi, te costă 1 leu producția, 0,3 lei transportul și restul până la prețul de vânzare de 1,5 e profitul. Acolo da, cantitatea vânzărilor te ajută.

Însă la țepe nu e așa. Costul de vânzare e de 100 de ori mai mare decât ăla de producție. Toată problema e să identifici prostul. Ca-n bancul ăla cu vânzătorul de mere care vinde mărul cu 1000 de lei și râd restul vânzătorilor de el, la care el zice „da, bă, dar eu trebuie să vând doar un măr și plec acasă”. Stocul de țeapă e nelimitat, de-aia țepele sunt atât de oligofren prezentate. Resursa pierdută de vânzător e timpul lui, nu produsul în sine, și nu are timp să piardă pe vorbit cu un om  care nu e notoriu de prost.

Acum o să râdeți că plm, prostul e resursă naturală și care crede în așa ceva, merită jecmănit. Poate. Dar e o șansă foarte mare ca bunică-ta să-și fi cumpărat un Torser din pensia ei amărâtă. Brusc, când prostul e la tine în familie și vezi că-și rupe de la gură ca să dea bani pe nisip și plastic nu mai e amuzant.

Contrar așteptărilor mele, textul nu vinde nimic. Doar un clickbait pus acolo să-ți piardă 3 minute din viață să mai vezi niște reclame în lateral și să crească traficul. De-aia e și mai retardat decât norma. Acum o să spuneți că, dacă nu vinde nimic, de ce pula mea, am mai scris toate chestiile de mai sus. Pentru că pula mea, îs prea bătrân să mai fac mișto de chestii așa, doar „uite prostu’”. Și așa adâncesc misterul. Deja aveți 5 minute de când vă întrebați ce s-a întâmplat cu omul care a băut apă caldă. E deja palpitant.

Și, chit că textul nu vinde nimic, e făcut pentru foarte proști și conține niște cârlige bune de ținut minte. Că cine știe când te saturi de muncă și vrei să trăiești din vândut nisip și magneți proștilor?

Toate pizdele proaste dau like și se bat cu cărămida în piept când văd poze de-alea despre cum trebuie să-ți urmezi trăirile, cum trebuie să fie un echilibru între creier și inimă, cum în viață trebuie să asculți de ce simți. Absolut fals. Un procent covârșitor din toată informația care te bombardează zilnic este mizerie irelevantă sau minciună. Și există acolo tocmai din cauză că oamenii ascultă de ce simt. Mai ales că trăirile omului au evoluat mai încet decât societatea și încă suntem programați să judecăm relevanța lucrurilor ca și cum am face parte dintr-un grup de 500-1000 de maimuțe și că totul s-ar întâmpla fix acolo.

Din păcate am ajuns într-o etapă în care informația se mulează pe public. Este atât de multă, încât omul își alege să audă ce vrea. Și evident că automat alege să-și satisfacă trăirile simple de maimuțoi până în punctul în care crede că a asimilat o grămadă de cunoștințe noi, și de fapt doar și-a pierdut timpul mestecând gânduri lipsite de conținut. Omului îi dai ce cere. Până la urmă și informația e un bun care se vinde, dacă o vezi la nivelul entertainment. De-aia e plin internetul de clickbaituri, clone buzzfeed și agregatoare de citate și glume furate. De-aia e presa de căcat. Că presa nu e un părinte care-ți gătește ce-i mai bun pentru tine. E unu care trebuie să vândă să trăiască. Și dacă tu vrei să mănânci doar caramele și vată de zahăr, îți vinde. Până la urmă e creierul/stomacul tău.

Acum o să spui că tu ești genul isteț, care își ia informația doar de pe CNN și NBC și nu te afectează că totul în jur e căcat. Că nu te păcălesc ei cu trucurile de maimuță. Da, dar îi păcălesc pe ăia din jur, mulți și proști. Și ăia te bruiază. Și ăia strică tot ce e frumos. Și nu ai cum să-i eviți. Dar ai cum să înveți să judeci o informație după trăirea la care apelează ca să îți dai seama dacă e chiar informație sau doar apă de ploaie făcută să agite maimuța din tine.
Așa că o să fac o listă cu toate trăirile astea pe care oamenii deștepți le exploatează ca să vândă căcat pe post de informație, îndobitocind populația pe parcurs. O să fie o listă super lungă. La început am vrut să o scriu într-un singur articol, dar sunt mult prea multe de spus despre fiecare să pot. Așa că serie nouă.

1. Curiozitatea

Curiozitatea e ce ne-a făcut să evoluăm ca specie, și, în același timp e cel mai mare dușman al nostru, după cum pot confirma toți oamenii care s-au frecat cu ardei pe pulă ca să vadă cum e. Curiozitatea e folosită împotriva noastră în multe locuri. De femei, care-și acoperă țâțele fix ca să credem noi că ar fi cine știe ce chestie interesantă, de oamenii ăia care au scris LOST ca să ne facă să tolerăm incoerența și de mulți mulți alții. Pentru că știm că suntem curioși și putem să folosim asta împotriva noastră.
Cel mai clasic exemplu de cum te fute curiozitatea e gluma aia: Știi cum ții un prost pe gânduri 24 de ore? Îți spun mâine. Omul e construit să spere că necunoscutul e interesant. Că după muntele ăla după care nu a ajuns nimeni poate fi o vale cu găleți de țâțe și aur care crește în copaci. Dacă nu ar fi fost genul ăsta de curiozitate, încă eram toți în Mesopotamia și ne omoram unii pe alții cu bâte.

În presa de căcat, curiozitatea îți este exploatată prin titluri de clickbait. Au apus zilele când un titlu avea subiect și predicat. Răspundea la „cine și ce?”. Acum cine sau ce-ul, dacă e complet neinteresant, e înlocuit cu o necunoscută.

Nu o să îți vină să crezi ce a făcut Iohannis la Sibiu!

Un cunoscut cântăreț a murit!

Niciodată subiectul sau predicatul lipsă nu va fi relevant. Că dacă era, ți-l spunea din titlu. E doar un căcat pus acolo ca să fii curios și să dai click. Am văzut că s-a ajuns și la performanța de a avea titluri care nu au nici subiect nici predicat.

Nu se aștepta la asta! Uite ce a pățit o vedetă cunoscută de la noi!

Dacă vezi că mergi pe un drum doar de curios, mai bine oprește-te. Ești păcălit.Și nu, nici tipa aia de pe facebook care n-are poze, nu le ține secret că e super sexy și nu vrea să o deranjeze toți libidinoșii. Le ține la secret că e grasă și îi lipsește juma de față.

2. Sexualitatea

Aici nu o să insist, că știm toți. Sexul vinde. Pentru că oamenii speră că există secrete despre sex pe care nu le știu și le pot învăța și sunt obsedați cu comparatul sexualității lor cu cea a a altor oameni. Să vadă dacă o au prea mare, prea mică, dacă și-o trag prea mult, prea puțin. Nu s-a mai descoperit nimic nou în sex de vreo 50 de ani și e improbabil să se descopere, că nu e un subiect atât de complicat, dar în continuare cărțile cu fantezii sexuale se vând bine oamenilor prea proști să aibă fantezii sexuale. Și ghidurile oamenilor atât de proști încât cred că dacă citești niște chestii devii Rocco Sifredi.

Partea proastă cu sexul e că deturnează subiectele. Așa a ajuns ca în orice articol cu Elena Udrea, oricare ar fi subiectul, un procent dintre comentaci o să behăie că ar fute-o. Așa ajung toate nonsubiectele să primească atenție doar din cauză că-s prezentate de gagici țâțoase. Așa ajung toate sugătoarele de pulă afone să cânte.

3.Frica de chestii pe care nu le poți controla

Frica e o chestie esențială supraviețuirii, la animal. La om, e cel mai mare dușman al progresului. Pentru că mintea omului e capabilă de mai mult decât prezent și concret. E ok să îți bată inima mai tare când vezi tigrul că vine. Că e concret și prezent. Însă omul e capabil să își imagineze chestii periculoase. Să își facă filme în cap, să îi fie frică de filmele din cap și să acționeze în funcție de fricile alea.

E ok să îți fie frică de chestii pe care le poți controla. Să îți fie frică să nu ajungi un ratat și să te ții de școală, spre exemplu. Mă refer la alte frici. Nocive, eterne, inutile și stupide. De mii de ani, în fiecare an cineva anunță sfârșitul lumii și alde gură cască vorbesc despre. Eu doar în ultimii 20 de ani am prins vreo 7 sfârșituri de-ale lumii. Y2K, comete, apocalipsa mayașă și multe altele. Și o să mai prind. Pentru că constant omului prost îi va fi frică de lucruri care realmente îi depășesc posibilitatea de control.

Spre exemplu epidemiile. Gripa Aviară. H5N1, gripa porcină. Boala vacii nebune. Mai țineți minte bolile astea teribile care nu au omorât pe nimeni? Predicțiile fataliste, miile de știri despre, idioții care mergeau cu mască pe nas la metrou. Milioanele de euro cheltuite pe prevenția unor lucruri care nici măcar n-au existat, ca să nu se panicheze lumea? Țineți minte cu gripa aviară, că omorau ăștia găini obosite, de frică, și sprayau mașinile cu apă și săpun, ca să se liniștească lumea? Chiar și acum, cu EBOLA, în Cehia m-au pus să completez chestionare stupide. Toate aeroporturile erau pline de afișe care încercau să explice boala aia care nu are cum să ajungă epidemie decât în țări rămase în epoca bronzului.

Sau cancerul. Acest etern subiect. Oricând se descoperă că nuștiuce buruiană previne cancerul. Că nuștiuce chestie tehnologică îl cauzează. Și oamenii citesc și vorbesc despre neștiind măcar ce e ăla cancer. Cancerul e o condiție naturală a vieții. O eroare pe care o dă inevitabil codul genetic al unei celule în funcție de cât de abuzată e de anumite substanțe și de ce noroc are. Pentru că repet, cancerul e o condiție naturală a formelor de viață complexe. Dacă lași o celulă de om o mie de ani în condiții perfecte, tot o să facă cancer. Exact cum hardul dă inevitabil sectoare bad în timp.

Să te ferești de cancer e ca și cum te-ai feri de cărămizi în cap. Sigur, poți să fii mai atent, poți să nu mergi pe lângă clădiri vechi, dar până la urmă ține de noroc. Ce e de-a dreptul scârbos este că frica de lucruri imprevizibile are o pondere mai mare în viața unor oameni decât cea de lucruri previzibile. Toată lumea are o părere despre cancer, cum să te ferești și cum să-l tratezi. Dar de dus anual la analize de sânge, nu se pune problema. Pericolul ăla pe care-l poți prevede nu e atât de fascinant.

La fel ca și frica de accidente. În continuare oamenii stau și discută despre accidente aviatice ca și ca și cum ar conta. În continuare sunt oameni care se suie în avion și se panichează după ce avionul a decolat. De parcă mai au vreun cuvânt de spus atunci. De parcă frica aia i-ar ajuta cu ceva. De parcă n-ar fi doar de noroc, din momentul în care ai decolat, dacă o să pice sau nu.

Oamenii proști au obiceiul incredibil de a se consuma cu frica de lucruri pe care nu le pot controla și a ignora complet pericolele mici și controlabile. Informațiile cu boli noi, exotice și fatale sunt fascinante. Accidentele sunt fascinante. Calamitățile sunt fascinante. Toate pericolele bombastice și improbabile sunt subiect de discuție. Spălatul pe mâini înainte de masă nu e deloc subiect, deși o să fii mai sănătos dacă ții minte să te speli pe mâini înainte de a le pune pe meclă decât dacă mănânci toate plantele care previn cancer din știrile din ultimii 10 ani ( indiciu, toate, absolut toate plantele, au fost prezentate ca leac al cancerului)

În episodul următor: nevoia de etaloane, confirmarea că ce crezi e adevărat, confundatul asemănării cu subiectul cu relevanța și altele.